Chestii de povestit

Unii sârbi ne iubesc, alţii ne taxează dublu doar pentru că suntem români.

Prin ‘90, familia lui Max a făcut o mică excursie până în Serbia alături de prietenii lor din Drobeta-Turnu Severin. Primul popas l-au făcut la un hotel aproape de graniţă. Fiecare familie şi-a închiriat o cameră la preţul de 15$ pe noapte după ce au stat de vorbă în sârbă (familia din Mehedinţi cunoştea bine limba) cu recepţionerul. De dimineaţă, managerul hotelului le-a cerut buletinele aşa că taţii au scos paşapoartele pentru legitimare. “Aaa, voi sunteţi români. Preţul total este de 60$”. Oricât au încercat să negocieze în sârbă, preţul a rămas neschimbat şi au fost nevoiţi să plătească.

Rămaşi cu sechele, a doua seară când au trebuit să înnopteze la hotel, taţii şi-au propus să doarmă în maşină, iar mamele să doarmă cu cei trei fii într-o singură cameră. La recepţie, au întrebat în nenumărate rânduri care este preţul camerei, apoi au pus jenaţi întrebarea “E acelaşi preţ şi pentru români?”. Recepţionerul sârb le-a răspuns, liniştindu-i “Desigur, domnule. Păi, ce, românii dorm mai greu?”