Chestii de povestit

Nu există sursă de aflat bârfe mai bune decât din gura taximetriștilor. Doar așa poți afla într-o seară ploioasă ce pot păți oamenii inteligenți…

Mașina galbenă întârziase peste cele zece minute în care zicea că va ajunge, lăsând un grup de prieteni s-o aștepte în ploaie. Începuseră să discute despre cât de sinitru-distractive pot fi emisiuni de genul “Copii contra părinți” sau “Trădați în dragoste”, exemplificând flegmatic cu detalii, pe aici, pe colo. Când s-au urcat în mașină, zgribuliți de frig, taximetristul avea și el multe de povestit.

Cică mulți oameni se uită la emisiunile astea zicând că o fac la mișto, când, de fapt, ei se uită pe bune. “E o emisiune, nu mai știu pe ce canal, unde trimit aștia ispite, cică să testeze bărbații. Alea sunt târfe, vă spun eu, de pe Corbeanca 22. Acu’ câteva zile mi s-a urcat unu’ în mașină, mi-a zis să-l duc la femei. De un’ să știu eu unde le găsești? Ce, sunt pește?! L-am plimbat pe străzi vreo două ore juma’, n-am găsit nimic. L-am dus acasă. Făcusem un milion jumate pe aparat. Apoi am trecut pe-acolo și n-a trebuit decât un claxon să dau, le recunosc eu pe bagaboantele alea. Ieșise una doar în niște ațe afară, la ușă, n-avea nimic pe ea. Daaa știți ce-a pățit unu’ cu una d-astea? S-a sărutat cu ea și a făcut hepatită! Da’ să știți că prost nu era…”