Chestii de povestit

Pentru cei care se gândesc să-și uneasă viața personală de cea profesională, think again. Iar dacă nu aveți de-ales, măcar feriți-vă prietenele de bodyguarzi, Hummere și tigri siberieni.

Ștefan și Alina ieșiseră la o cafea cu câțiva prieteni după o zi lungă de birou. Lui Ștefan i-a sunat telefonul. Era șeful lui, James, un englez urât cu spume însă un geniu când venea vorba de afaceri și mai ales de brokeraj. Voia și el să iasă în oraș.

James era o persoană okay, mai puțin când punea gura pe alcool. Ca orice englez, beția era prietena lui cea mai bună și de cele mai multe ori nici că-și aducea aminte ce făcea după ce dăduse pe gât câteva pahare de whisky, ca pe apă. Nu știu exact dacă băuse înainte sau nu, cert este că atunci când a ajuns la masa unde stăteau Ștefan și prietenii lui era deja destul de agresiv verbal. S-a luat de Luciano pentru că e gay, s-a uitat la Bianca, o altă fată din grupul lor și i-a spus: “Bună, arăți ca un dovleac”, în timp ce-o analiza din cap și până-n picioare pe Teodora, căria i-a spus din prima că aveau să plece împreună acasă.

Pe fată a pufnit-o râsul: “Da, da, siiiguur că da” și a dat să-l ignore. Dar James era hotărât. I-a explicat cum că pe el nicio femeie nu-l refuză. Teodora nu și nu, cu-atât mai mult că n-o interesau nici banii, nici casele omului de prin Hawaii. Și-așa a trecut seara. Că vroia, că nu vroia, Teodora – care, între noi fie vorba, are și job și de-toate – devenise “rupta-n coate” care făcea pe fițoasa fără să aibă habar ce pierdea. Se cam sictirise de toate discuțiile așa că la un moment dat s-a hotărât să plece acasă.

James era, la acea oră, deja foarte beat. A pus mâna pe telefon și și-a sunat bodyguarzii. Teodora se uita cu stupoare de la masă la Hummer-ul parcat în fața barului și la angajații englezului, niște burtoși cu cefele late, îmbrăcați în tricouri mulate, negre. Unde mai pui că i se spusese că în Hummer aștepta un tigru siberian – unul dintre cei doi pe care îi primise englezul în semn de recunoștiință pentru că-i dublase averea unui bulibașă local. Prietenii Teodorei erau la rândul lor stupefiați și n-ar prea fi lăsat-o să plece de frica a ceea ce ar fi putut să pățească dac-ar fi ieșit pe ușă.

Și-așa fata a cedat, tremurând de frică, și i-a dat englezului numărul de telefon, cu promisiuni intense că avea să se vadă cu el în altă zi. Evident, a și sunat-o pe loc, să vadă dacă primise numărul corect. A mai sunat-o la 15 minute după ce a plecat din bar și cândva, în timpul nopții, când Teodora își dăduse demult telefonul pe Silent.

La rândul ei, înainte să plece din bar, fata se asigurase că Ștefan avea să facă a doua zi pe dracu-n patru pentru a-i șterge numărul de telefon din agenda șefului.