Chestii de povestit

După trei săptămâni petrecute iarna trecută în India, o gașcă de prieteni se-ntorcea spre București, cu ajutorul aeroflotului rusesc până la Moscova, apoi cu avionul până în România. Prietenii noștri aveau să descopere că rușii au un stil aparte de a călători.

Românii se puseseră pe împachetat bagajele cu grijă să nu depășească greutatea legală. Spre marea lor uimire, nimeni de la check-in n-a părut preocupat să le cântărească valizele. În aeroflot, compartimentele de bagaje erau lipite din loc în loc cu scotch. Au adormit înainte să audă instrucțiunile de decolare, fără centuri puse și cu cu capetele pe măsuțele scaunelor din față. De fapt, nimeni nu s-a obosit să le spună să-și puna centurile, să ridice măsuțele sau spătarele scaunelor…

Surmenați, s-au trezit abia când stewarzii, rupți din filmele cu lagăre siberiene, le luau din față mâncarea de care nici măcar nu se-atinseseră. Li s-a făcut prea frică să spună că erau lihniți. Au început să se uite prin jur.

La câteva scaune în față, dintre capete, se iveau două obiecte imense și rotunde. Erau unii cu niste tobe tribale în brațe. Nimeni nu părea să-și facă griji în privința lor. De fapt, la o privire de ansamblu, aeroflotul era plin ochi de tot felul de hipioți uitați de lume, plini de brățări și încălțați în sandale. La o a doua privire de ansamblu, le venea greu să spună exact cine erau, de fapt, ciudații.

Cu 15 minute înainte de aterizare, stewarzii au început din nou să se agite din direcția bucătăriei. Mâncare! Apoi le-a fost pusă în față o brioșă de mărimea unui degetar, tronând pe o tavă mare-mare. Unul dintre români s-a ridicat să meargă la baie, dar s-a împiedicat de unu’ care dromea pe culoar. Nici lui nu-i spusese nimeni să se lege cu centura de scaun, la aterizare.

Aeroflotul a ajuns, într-un final, la Moscova, unde și-a lăsat toți pasagerii pe pistă – la -11 grade Celsius – în așteptarea titicarului care să-i ducă în aeroport.