Chestii de povestit

Un negustor evreu-israelian a ajuns prima oară în România la începutul anilor ’90. Şi atât de mult i-au plăcut româncele, încât a trebuit să se îmbogăţească pentru a le mai putea vedea.

Omul mi-a spus povestea lui în bazarul din Ierusalim, în timp ce încerca să-mi vândă cu optzeci de euro un lanţ pe care – în fine – l-am cumpărat cu vreo doişpe. A vizitat prima oară România post-comunistă prin 1992 şi nu i-a plăcut mai nimic. În afara femeilor, despre care şi-acum ar putea jura că sunt cele mai frumoase din lume.

Ei bine, femeile i-au plăcut într-atât încât a ştiut din prima clipa că vor mai fi urmat nişte vizite în ţara noastră. Ca să-şi facă de lucru aici, a cumpărat un teren şi o casă, cu câteva zeci de mii de euro – aproape pe nimic.

Cu trecerea timpului – şi pe măsură ce evreul vizita România tot mai des, pentru a-şi satisface plăcerile trupeşti – valoarea proprietăţilor acestuia creştea. Iar el le vindea, recumpăra cu banii respectivi, iar vindea şi iar cumpăra. Acasă, nevastă-sa – o avocată mână-de-fier – îi verifica afacerile cu atenţie şi se bucura de profitul gros.

“You know, my wife loves money very much! She is not a stupid woman – of course she knows I am not going to Romania just for business, but if I bring so much money home, there is no problem!”

Dragoste evreiască, domnule…