Chestii de povestit

Prietena mea, Elena, e obişnuită să zboare cu avionul – lucrează în Consiliul European şi petrece mult timp făcând naveta la înălţime. Unul dintre zboruri nu-l va uita niciodată, în mare parte din cauza unui avion plin cu bebeluşi.

Pentru Elena, acest zbor înspre casă avea să-i stârnească întâi râsul, apoi greaţa. Avionul era plin de mame şi copii, mai precis bebeluşi. N-a ştiut niciodată dacă a fost vreo convenţie pentru proaspete mămici sau dacă a nimerit într-un zbor cu ofertă specială pentru sugari, cert e că situaţia era cel puţin bizară. Copleşită de numărul de copii din avion amestecat cu vârsta ei care se apropia vertiginos de 30 de ani, a apucat să se întrebe o singură dată dacă e timpul să facă şi ea un bebe. Dar gândul i-a fost oprit brusc de mirosul ascuţit de diaree care venea de la bebeluşul din stânga. Părintele lui a recunoscut că a uitat punga de scutece acasă şi că, practic, nu are cum să-l schimbe.

Elena a rugat-o pe mămică să ceară un scutec de la restul zecilor de părinţi din avion, dar acesteia îi era prea ruşine. Până la urmă i-a cerut stewardului să facă rost de un scutec sau să deschidă un geam “că oricum o să murim de la miros”. Când a sosit Pampers-ul mult aşteptat, din grabă sau din aceeaşi nesimţire, mămica l-a dezbrăcat pe bebeluş chiar pe măsuţa scaunului din avion. Oripilată, Elena a ridicat glasul şi i-a spus că poate să-l schimbe la măsuţa specială din toaleta avionului. “Doaaamneeee…”