Chestii de povestit

Grădina Domnului este mare, iar Bucureştiul este ca o mare grădină. Florence a primit la ea în curte un vizitator nepoftit. Care s-a simţit mai ceva ca acasă.

Florence stă undeva în apropierea Parcului Carol, la o casă cu curte destul de mică. În curte are un copac, nu ştiu să-ţi spun de care. Într-una din zile, a făcut ochi, a zăbovit un pic în pat şi a trecut apoi ochii pe geam, pentru a privi natura, pentru prima oară în ziua aceea. Parcă era duminică.

Mare i-a fost mirarea când, în loc de natură în aşteptarea miezului zilei, Florence a zărit, pe fereastră, un om la ea în curte, cocoţat în copac, făcându-şi nevoile cele mai crunte.

A deschis geamul, a răcnit îngrozită, dar bărbatul şi-a continuat treaba. Lângă copac – sau chiar suite cu dânsul pe cracă – erau câteva haine şi un geamantan mare, dintr-acelea pe care le ţii după tine numai când ai toată viaţa îndesată în ele. Florence s-a speriat şi a fugit în hol, să strige după mama ei. Fata era singură acasă. Nu s-a mai uitat pe geam vreme de jumătăte de ceas.

În fine, bărbatul dispăruse…