Chestii de povestit

N-aş zice că Steve – un londonez ajuns aproape de patruzeci de ani şi rezident în Thailanda de vreo cinci – este chiar definiţia huliganului britanic, dar nici nu ştiu vreun alt om care să fi fost dat afară de la un concert… Neil Diamond.

Se întâmpla cândva la începutul anilor ’90, în perioada de glorie a lui Steve şi – aş zice – de apus a lui Neil. Esenţial pentru povesta asta este să-i cunoşti muzica omului, care cântă mult prea lent pentru a stârni reacţii violente din partea audienţelor, şi să fi citit despre efectele diferitelor droguri uşoare asupra oamenilor.

Steve aşteptase de mult concertul ăla… În seara evenimentului, s-a distrat cum a putut el mai bine: a băut alcool de toate felurile, a râs cu poftă, a fumat marijuana şi… când a intrat Neil pe scenă, a înghiţit o jumătate de extasy, dintre cele care circulau la începtul anilor ’90 în Anglia. Rezultatul?

Tot ce ştie Steve este că, la un moment dat, i-a plăcut atât de mult ce simţea şi auzea, încât şi-a dorit din tot sufletul să cânte lângă Neil. Îşi mai aminteşte că a ajuns undeva foarte aproape de scenă şi… că s-a trezit – parcă în următoarea secundă – aruncat în stradă de nişte namile îmbrăcate în uniforme. Departe, foarte departe de Neil…

“So, guys, I guess I am the only guy in the world who was kicked out from a Neil Diamond concert!”