Chestii de povestit

Marian este fratele lui Vasile. Pare mai iute la mânie ca frate-său, dar şi mai neinspirat în conflictele de stradă. Odată, şi-a uitat ceasul de la mână într-un parbriz de Logan…

Ivanov e mare cât uşa, dar pare blând. Povesteşte cu mare patos, ca şi cum ar fi acolo din nou, în miezul conflictului. El era singur – pare-mi-se – cu Marian în maşină când, la un stop în zona Titan, cei doi s-au luat la ceartă cu nişte băieţi dintr-o altă maşină, nu este important de ce.

Fratele lui Vasile le-a tăiat calea adversarilor, s-a pus de-a curmezişul pe şosea şi a coborât curentat din maşină. Ivanov, dupa el:

“Ne-am dat jos din maşină şi ăia, nimic – nu voiau să coboare! Io, m-am dus ca omu’ la portiera ăluia din dreapta, voiam să o forţez, să-i sperii, când… îl văd pe Marian al meu sărind cu ambele picioare pe maşină, urlând şi lovind în parbriz cu mâinile. Am zis că e nebun…”

Evident, nimeni nu a coborât din maşina atacată. Conflictul s-a stins şi cele două maşini şi-au văzut, fiecare de drumurile lor. La un moment dat, Marian a vrut să verifice cât era ceasul, dar nu-l mai avea la mână. Îl uitase în parbrizul maşinii pe care sărise, prins în ştergător…